Şi sughiţurile să fie de dat

Eu vreau să-mi placă! Pac. Vreau albăstrele, maci şi grâu. Sau păr de pisică pe sutana popii. De-ar fi să fie. Aş vrea să fie vară cu ţurţuri. Şi mă gândesc că dacă lacrimile n-ar fi sărate, ar îngheţa imediat şi ar fi mult mai frumos să le poţi rupe în bucăţele şi să le întinzi cuiva sau pur şi simplu să şezi cu ele ca la expoziţie, să se mire toţi arhitecţii… apoi mi-ar conveni ca mănuşile cu un deget să aibă doar degetul mic la care să poţi avea pe cineva; şi aş mai vrea o floare pe care s-o poţi purta veşnic în piept, de unde să răspândească un parfum întunecat şi vătuit, aproape vânăt să zicem. Sunt rea.

În sfârşit, o lectură fascinantă!

“Ţigaretele din acest grup fac parte din Oriental (Moldavian) Blend şi sunt fabricate de două tipuri de mărimi: rotunde, în poşetă de hârtie bistratificată şi ovale, în ambalaj unistratificat. Această producţie se bucură de cerere la diversele categorii de fumători cu venit inferior şi obişnuiţi să consume articole din tutun de tărie înaltă, cu concentraţie relativ mare de gudron şi nicotină, aromă şi gust impregnat de fum, ce generează senzaţii specifice (extremale), precum şi sentimente de plenitudine a impactului şi satisfacţiei în timpul fumatului. Această categorie de ţigarete se caracterizează prin design modest, neobsedant şi, cu toate acestea, este solicitată pe piaţa articolelor din tutun şi îşi are consumatorii permanenţi”.

Cum? Nu ştiţi ce poveste e asta? Ooo, există, există! Ţigaretele “Leana”. (puteţi vedea designul modest şi neobsedant aici)

Au început de ieri să-mi cadă

tot mai mulţi oameni cu tronc. atâta am avut de zis. ba nu. când îmi cad oamenii cu tronc e ca şi când aş şti că le cad eu cu tronc. adică mi se pare măgulitor chiar aşam să-mi cadă doar ei mie. cu tronc. nu mi se pare că a-ţi cădea cineva, şi încă cu tronc, ţine de propria abilitate de a recepta troncul şi emiţătorul de. troncul cade din cer. şi-atâta. sau mai mult. un mult cu final final. aş vrea să le cânt troncu-i tronc. aş putea să mă acompaniez de o sperietoare de ciori = instrument misterios care se învârte în aer pentru a mira.

El aduce daruri multe la fetiţe şi băieţi

Pentru Alex

Pentru Holicica

Pentru Crocolili

Pentru Oana lui Noe

Pentru Floribunda

Pentru Vulpoiematic

Pentru Mesmunda

Pentru Ana Pauper

Pentru Unicorn

Pentru Toscăniţa

Pentru Zum

Pentru Cinema Victoria

Pentru CoolCat

Pentru Greiere

Pentru Mr. Snail

Pentru Caligraf

Pentru Vânc

Pentru Zvârlugă

Pentru Beausergent

Pentru Sauribalic

Pentru Crisalide

Pentru Podul Plutitor

Pentru Oblic

Pentru Subterană

Pentru Excogitaţii

Pentru Anda

Pentru Mikka & Ajnanina

Pentru Nuţa, fata cu curatu’

Pentru Rodica

Pentru Vaca Verde

Pentru Nuclear

şi fericire!

Acestea fiind spuse, aştept reclamaţii/mulţumiri respectuoase de la cei care n-au primit nimic.

A nu se pierde contactul cu mielul

E foarte important, m-am gândit. să nu pierd contactul cu mielul. şi-am profitat de ocazie când ţiganul care-l legăna pe Vasilică se certa cu o vânzătoare de crengi: haideţi duamnă, daţi-i şi lui un ban, ce el nu v-a dat?! de ce nu recunoaşteţi că v-a dat. Duamna era foarte necăjită: aşa mi-ar place şi mie să muncesc, cu mielu-n braţe. Aşaaam, în timpul ăsta eu mi ţi-l mângâiam pe Vasilică între corniţe iar el zâmbea bien mersi, că stătea în brăţică înfofolică printre nişte păturele înnodate. Şi când l-am mângâiat pe frunte am avut o mare surpriză, obişnuită fiind eu cu alte realităţi tactile: hait, ăsta n-are blană de motan. Că era pufulos dar aspru, că şi zăpada e aspră şi pufuloasă şi-aşam. Semănau. Atâta că în timpul mângâierii mi-au scăpat degetele înăuntrul lui, s-au topit şi duse-au fost; cu mine cu tot, care şi-acuma scriu dinăuntrul lui Vasilică. E foarte important să mângâi un miel, măcar o dată pe an. Ce puţin e.

Iată vin, colindători!

Împodobeşte, mamă, bradul!

Şi-acoperă-mi inima cu ceva!