Suomn

astăzi n-am mai reuşit să mă trezesc din mine însămi. când genele au început să mi se desfacă de la frig, am dat să-mi ridic arcurile şi rotiţele şi osicioarele înşurubate pe ele, dar am căzut de fiecare dată în propriu-mi corp devenit fără fund. m-am întors în el pe partea cealaltă, m-am răsucit cu faţa şi cu dosul spre el, am clipit cu gândul că pleoapele or să muşte din el dumicat cu dumicat până o să-l descoasă îndeajuns încât să mă pot sălta în mâini pe marginea lui, l-am dat la o parte, am înotat prin perdele după perdele, când am văzut că nu le pot îndepărta am început să le inhalez şi să le trag pe toate înăuntru, mi-am înghiţit multe învelişuri dar în urma lor se înfoiau altele şi altele, am obosit, m-am culcat, am adormit. dormeam cu capul pe un nisip negru şi mişcător care avea câte un cuvânt în fiecare fir şi care scria pe mine optsuteşaptemii de întâmplări suprapuse şi vii, care circulau ca nunţile de furnici pe trunchi. m-am citit din cap până-n picioare şi tot nu m-am săturat, m-aş fi foit numai ca să mai amestec nisipurile negre şi să vâr o poveste în miezul alteia, dar literele mă ţineau la un loc destul de strâns şi nici nu voiam să ies din corsetul lor de tot. când am ajuns în stradă, mi-am tras căciula pe ochi şi mi-am vârît botul în gulerul tubular al canadienei. am privit lumea prin ochiurile căciulii şi m-am respirat pe mine pe sub fâş, ţinându-mă de mâinile duble înghesuite în buzunarele single. când a început să plouă, nisipurile s-au transformat în râuri dar le-am ţinut în continuare de capete, mergând mai încet, ca să păstrez locul cald al-meu-şi-numai-al-meu.