Bilanţul lui 2010

Bilanţul lui 2010 e cu adevărat un lanţ dublu.

Azi noapte

Stând eu în pat şi nevrând nici neputând nici neplanificând vreo mişcare cât de mică, darămite vreo ridicare în capul oaselor, m-am întrebat ce-o fi în mintea bietelor târâtoare, când văd oamenii patrulând pe lângă ele atâta de verticali. N-am apucat să gândesc prea bine că a şi apărut un şarpe care a început să urce pe trunchi în sus, până spre ultimisima creangă. Acolo şi-a pus capul într-un fost cuib şi a adormit aşa, cât era de lung. Ce bine de tine, mă gândeam eu, să te culci prin lipire. Apoi am adormit şi am visat-o pe soţia lui Moise. Tot somnul m-am chinuit să-mi amintesc cum dumneseului o fi chemând-o pe soţia lui Moise. Şi n-am reuşit. Oricum, femeia stătea cu tablele în braţe şi se ruga de mine: hai, ora, mamă, ridică-te doar umpic şi semnează ca să le pot băga la cuptor. Şi eu mă uitam la ea intenţionat cu a’ mutră împrumutată de la motan, de animal neştiutor care n-are cum să înţeleagă ce vrei de la el, că altfel imediat ar face ce-ţi doreşti. La sfârşit am întrebat-o: şi Moise ce zice despre asta? după care am luat un creion roşu şi moale, aproape ca un ruj, şi am desenat pe table un ochi închis. Apoi m-am culcat ca să visez continuarea.(aşa arăta duamna lui Moise)

Meteo

Dacă inima ar fi un mic vitraliu peste care s-ar turna două sute optzeci de mii de metri cubi de beton, ar fi exact ca în realitate. Dar nu e.