Tuuri
au venit oamenii, ţi-au pus cablurile, acuma ai intrat din nou în aerul nostru întunecos, nu te văd, vreau să spun că niciodată, tu eşti negrul nostru, dai dintr-o aripă în loc să vânturi frunza de palmier, sub umbra ei stau cuiburi în care nu ne-am mutat niciodată, eşti un agent imobiliar, eşti o lucarnă, o mână de beţe, degete de crengi culese de ciocuri.
tu eşti un spate pe care se pot pune lucruri, clasoare cu timbre mii, capete de bouri adormiţi, regine elisabete babete, soluţii cristal, motani cu labete, vaporizatoare de spălat geamul ocular, lavete, şerveţele din aripi de unică folosinţă, cărămizi roşii de emoţie, cu porii dilataţi, gata să scrie ca cretele de jur împrejurul meu, eşti o cârcă, du-ne undeva!
tu mi-ai zis că în cuvinte zac făpturi adormite şi mute. suportă consecinţele! fă-le loc în pat, fă-le drum de somn, stinge-le ca pe veioze.
tu ai cunoscut îngeri de pădure. şi de noapte. spuneai că au feţele curate. mai curate ca în somn. spălate de-adevăratelea. spuneai că-s albe-albe. ooo, nu erau zâmbitoare, ştii cum eraaau?! dar de fapt tu ştii, tu le-ai văzut, ziceai că erau spălate sau că erau frumuseţi. sau că erau fiinţe moi. sau că aveau sunete de dimineaţă.
noi câţi mai suntem de fapt? ne-aţi întrebat vreodată? fetelor, voi câte mai sunteţi de fapt?
de fapt nu cred că te-ai întâlnit cu niciun înger de pădure. şi nici de noapte. ce dezamăgitor. dar tot mai putem să ne jucăm de-a şoptitul, ca pentru a nu-i speria.
tu să nu mai iei lumină decât de la mine! înţelegi? totul a fost greşit. şi şi-aşa se va îndrepta la mult, mult timp în urma noastră. dar să nu te mai duci unde te trimit.
tu strigi. eu te-aud. tu strigi. eu îmi astup auzul, ia mai du-te, du-te repede. tu strigi. eu, davărog. tu strigi. eu: ştiu. tu strigi. tu strigi. eu: nuiar.
ce ştii tu ce voiam să mă fac când eram mică…
bine, ai mai multe opţiuni: chirurg, dansatoare, ţesătoare, regizoare-regizătoare, balerină (da, e altceva decât dansatoare), ambasadoare, pictoriţă, floristă, actriţă de film, actriţă de teatru, ciobăniţă, îmblânzitoare de câini, bucătăreasă, brutăreasă, fierăreasă, contesă, servitoare, sclavă (privilegiată, normal), fabricantă de turnesol, mentat sau autist. aşam. să văd cum te descurci.
tu ai amintiri cu mine. mie mi-ar fi ruşine. e un păcat ăsta, ştiai?
tu ai dansat chiar azi. piesa se chema “devoration”. ce naiba! sună aiurea, nu ţi-ai dat seama? adică e o înşelătorie de piesă, tu eşti un copil, când dansezi încă parcă-parcă ai mai duce mâna la gură ca şi când ai râde în locuri nepermise.
tu trebuie să colinzi toată casa, să verifici dacă n-am aruncat la coş ţigări nestinse, să verifici dacă am închis geamul la balcon, să verifici dacă motanul e în casă, să verifici dacă filtrul e programat pentru ora nouă, să verifici dacă telefonul e pus la încărcat, să verifici dacă boxele au fost închise înainte de a da turn off, să verifici dacă mi-am făcut pantofii cu cremă, să verifici dacă ventilatorul n-a rămas aprins, să verifici dacă mi-am pus cartea-n geantă, să verifici dacă mi-am pus pansamentele în geantă, mai verifici mult?
tu mi-ai zis că demonii care se adună la masă trebuie hrăniţi diferenţiat. tu mi-ai zis că diavolii stau mai mult în genunchi. tu mi-ai zis că albinele de sticlă fac miere din fibră de sticlă. tu mi-ai zis că veneţia e republica castorilor şi că există un colţ al cerului în care îngerii sunt puşi la colţ, tu mi-ai zis că locul în care intră spinul e făcut dinainte special pentru ca spinul să intre în el ca într-o teacă.
tu mi-ai zis că statuile oarbe pot reda vederea. tu mi-ai zis că demonii se simt pur şi simplu datori să facă rău dacă se observă că sunt neglijaţi. tu mi-ai zis că oamenilor cu oase de sticlă nu le sunt primite oasele la centrele de colectare a sticlei. tu mi-ai zis să nu calc pe zăpadă pentru că dacă prinzi să calci pe ea îţi intră în corp.
http://www.imscared.com/
Thank you so much Greg and Jennifer Simkins!
iunie 5, 2010 la 01:30
superbe texte Ora. foarte puternice.
îmi aduci aminte de o poetă..Ana Dragu se numeşte, e din Bistriţa. o poetă cu un strigăt clar şi straniu puţin prin toate scrierile ei.
iunie 5, 2010 la 01:36
mulţumesc, scumpă magda. foarte ciudat, şi mie îmi aminteşte ana dragu de mine…
ce mişto e să te cheme ana dragu.
iunie 5, 2010 la 01:41
foarte..
p.s. ”2 răspunsuri Sa tuuri” – aşa văd scris mai sus.
ai citit ”păpuşa de ceară”? azi am cumpărat-o pentru a doua oară. îmi place să am cărţi bune în dublu exemplar. mi s-a mai întâmplat cu ”urcarea muntelui” şi cu ”mutilarea artistului la tinereţe”.
iunie 5, 2010 la 02:00
hmm, acum îmi dau seama ce-ai spus. puţini oameni se pregătesc aşa pentru ce-i mai bun.
iunie 5, 2010 la 02:04
nu se ştie niciodată de cine te îndrăgosteşti şi vrei să-i dai bucăţi din tine.
[dar să-ţi rămână şi ţie. că ..deh..eşti un egoist]
iunie 5, 2010 la 02:06
eu susţin frontierele
. liberă trecere da’ frontiere all over!
iunie 5, 2010 la 02:08
yo le zic ”măsuri de siguranţă”. sună a ”frică” da’ ştiu că nu e.
iunie 5, 2010 la 02:10
iunie 5, 2010 la 02:17
adevărul e că nu prea dau cărţi. dar dacă dau, dau cui ştiu că ştie.
..oricum cărţile nu se duc pe apa sâmbetei. au ele un d-zeu al lor şi ajung într-un final pe mâini bune.
iunie 5, 2010 la 01:43
dap. aşa e el. cu s în loc de l. foarte semnificativ.
am citit bucăţi, nu o am, mi-ar plăcea să scrii din ea pe blog.
iunie 5, 2010 la 01:45
o să
iunie 5, 2010 la 01:47
e bine
iunie 5, 2010 la 02:21
iunie 5, 2010 la 02:25
nu pot să te contrazic.
dar uite cum am găsit prin anticariate cărţi excepţionale cu dedicaţii către iubiţi şi iubite, vândute cu preţuri de nimic.. le-am recuperat şi le ţin cu mare grijă..
să nu mai spun de scrisori sau vederi sau fotografii vechi peste care am dat deseori când am lucrat chiar eu într-un anticariat.
iunie 5, 2010 la 02:29
aşam, fă şi un post cu dedicaţii excepţionale, pleease.
iunie 5, 2010 la 02:32
n-o să uit
iunie 5, 2010 la 07:49
imi place mult ideea ca ai putea fi un clasor elisabethan (mi-a ramas speculata de cerebel in zbor)!
iunie 5, 2010 la 11:35
mie mi-a rămas speculată ideea de cerebel în zbor
nu doar că are forma dar are şi numele potrivit unui lepidopter fantastic. îl putem face fată, o putem face prinţesa Cerebelle
; sau îl lăsăm băiet CeRebel sau îi rupem în Cer şi Bel. în fine…
mie clasoarele îmi plac cel mai mult pentru foiţa translucidă. neapărat trebuie privite timbrele prin ea. ca prin geamuri aburite. aşa îţi poţi da seama ce fac elisabetele când nu le vede nimeni, când se ştiu închise-n casă adică.
iunie 5, 2010 la 15:51
printesa Cerebelle suna minunat si incitant! s-ar cuveni sa fie inventata de-a binelea… (ghici, ghici!)
iunie 5, 2010 la 16:05
Cere, Cerebelle şi ţi se va da!
iunie 5, 2010 la 16:57
asta si voiam
iunie 5, 2010 la 16:59
iunie 5, 2010 la 14:10
ooo ♥
“….du-ne undeva!”…. m-am dus bine pe rândurile poveştii asteia.
şi zăpadul care intră în corp….ce minunăţie (am vrut să văd cum sună zăpada ca şi cum ar fi un bărbat)…..
mi-a plăcut
iunie 5, 2010 la 14:13
vaaai…nu stiu ce e cu ala de se uită urât la început de rând la mine…unde de fapt eu pusesem o inimă mică împachetată în hârtie de ziar. urât, urât mi se prezintă inima online.
) of…
(dă-i cu guma de şters)
iunie 5, 2010 la 15:19
am luat măsurile inimoase cu pricina
eu vreau să văd cum sună Zăpadeş.
iunie 6, 2010 la 02:56
mulţumesc
toţi copiii Zăpezii sună bine
iunie 6, 2010 la 10:14
extrem de intens. mi-a placut enorm.
iunie 6, 2010 la 10:55
iunie 6, 2010 la 22:23
ora draga,am ramas paf!! te voi reciti cu siguranta:
)))! mi-a placut mult si ideea cu turnesolul:)))cat despre ilustratii:eu cand o sa ma fac mare,asa vreau sa desenez:)))
asadar, cand erai mica ai vrut sa te faci bucatareasa de 2x
iunie 6, 2010 la 22:28
nope, brutăreasă e mult mai fain
sunt două chestii diferite.
imaginile sunt minunate ce-i drept. şi mulţumesc pentru paf. e un paf praf? sau un paf puf?
iunie 7, 2010 la 22:25
un paf – pufapraf ,
ca sa rimeze (ca am o slabiciune pt. rime))))
iunie 7, 2010 la 22:26
cine n-are!
iunie 7, 2010 la 22:34
corectat impresia de la bucatareasa-brutareasa…cu scuzele de rigoare pentru cititul neatent al biografiei! desi,sincer, mie imi placea si asa,de 2x:))
si eu(cel putin) 7x medic veterinar:)))
iunie 7, 2010 la 22:44
nu se poate. medic veterinar e interzis. e visat tardiv, la vârste deja prea înaintate.
de altfel, nici nu aş fi găsit normal ca pentru oameni şi pentru animale să existe medici diferiţi
iunie 7, 2010 la 11:05
ce de A-tuuri, orologiule! eu, pe când voiam să mă fac de mică ceva, m-am făcut mare, dar altceva; acest altceva n-a fost pe placul unora şi mi-au sugerat că aş putea fi altceva, alt ceva decât altceva-ul care devenisem…
iunie 7, 2010 la 11:14
hei, nici nu mai înţeleg ce spui de când nu te-am mai văzut!
mai bine alt-ceva decât alt-delete. sau nu? ce mă bucur să te văd
iunie 7, 2010 la 14:05
tu mi-ai facut o surpriza
cine-oi mai fi si tu
ora-carte pierduta a lui Gheorghiu gasita de-o fata-poezie
tu
iunie 7, 2010 la 14:12
iunie 7, 2010 la 14:15
rectific: m-ai facut surprinsa
in tuurile tale, unul mai frumos ca altul
iunie 7, 2010 la 14:21
iunie 7, 2010 la 14:40
mie imi aduci aminte de Vladimir Colin…
nu ma intreba de ce!
iunie 7, 2010 la 14:48
de vam? sau şoarecele lui ormag? sau de omul cu inima arsă?
da, foarte tare îmi place comparaţia, sau da, aducerea aminite
iunie 7, 2010 la 15:56
prima imagine e halucinantă. eu văd un gramofon şi omul ală cu aripi pierzându-şi capul în el. se confundă şi de aia are privirea prelungă.
iunie 7, 2010 la 16:57
păi daaa este un gramofon umblător. în plus, trebuie să-i cânţi tu lui: melc melc codobelc
iunie 7, 2010 la 21:54
ce bine ca exista un spate unde se pot pune lucruri…un spate unde se pot pune lacrimi nu exista?ca asa as vrea sa scap de ele si oricat m-as invarte nu-i chip sa le abandonez…nu-s chiar asa rea,caci daca e sa fie cand le abandonez,fredonez…
iunie 7, 2010 la 21:57
iunie 8, 2010 la 09:37
tu… nu m-ai cunoscut… într-o zi.
iunie 8, 2010 la 09:51
în care zi?
iunie 8, 2010 la 13:44
in aia in care mi-ai spus tu
iunie 8, 2010 la 12:19
Câte tuuri ! Atât de multe şi de apropiate încât îmi vine să le îndepărtez cu dumneatauri, dumneavoastre (încep să’nţeleg de ce unele dintre tuurile pe care le ştiu se adresau cu dânsurile pân’ şi motanilor şi ţânţarilor şi cartofilor). O să operez o selecţie. Păstrez doar 11 tuuri, cât o echipă de fotbal. Cred c’ajung.
iunie 8, 2010 la 12:28
holicicilor!
aşa făceam?? nu mai ştiu ce dâns dânsam cu ţânţarii încălţaţi 
dumneataurul e foarte seducător. cred că tre’ să ţină un ghem sub copită.
atâta sper – să nu blouă-blouă, dup-atâta dumnăvoinţă.
iunie 8, 2010 la 13:09
dumneataurul poartă cravată şi zice că’i jug.
speranţa stă’n dumnăvoinţa dumneanorului
iunie 8, 2010 la 13:23
ce ‘mneataur crăvăţit! şi eu aş zice la fal dac-ar trebui să port aşa ceva. adică cum să-ţi atârne chestia aia aşam pe piept cel puţin… în fine… nici nu mai vreau să zic!
iunie 8, 2010 la 13:33
‘mneataur crăvăţit păsărilăţilungit şi mai ales… elefănţit!
iunie 8, 2010 la 13:57
elefaianţat.
iunie 9, 2010 la 16:40
elefaianţat pe care s’au cocoţat winnetourile
iunie 9, 2010 la 16:46
de unde-atât win?
iunie 9, 2010 la 17:52
win’urile sunt dp cu tuurile. au zis’o cercetătorii militanţi. aceştia luptă împotriva adepţilor fildeşului elefaianţatului din turn. totu’ se leagă
iunie 9, 2010 la 17:54
apoi ar fi cazul să-mi scindez eurile rapid
am descoperit avantajul crizei cred
iunie 8, 2010 la 23:27
prima poza e ge ni a la!
iunie 8, 2010 la 23:32
mulţumesc, am s-o iau foarte personal!
iunie 10, 2010 la 13:07
scindezi parte din tuuri care sunt tabuuri? :d
iunie 10, 2010 la 16:53
alea-s gata feliate