Despre ei

ea miroase a degetarul de miere lins de pe degetul sărat, ea are pijama cu flori care se desfac noaptea şi se închid dimineaţa, ea are piele foiţă din indigo care copiază pe dinăuntru tot ce scrii pe ea, ea se plimbă cu toate cărucioarele, landourile, moto-stivuitoarele, ea are un câine cu care se ţine de mână şi un caras auriu care-şi piaptănă înotătoarele odată cu ea şi un solz roşu cu care cântă la ţiteră, ea împleteşte şuviţe de cocă şi umple cuptorul de cosiţe cu model, ea poartă cercei lungi şi când ridică din umeri ridică odată cu cerceii şi din urechi, ea stă cu picioarele în nisip până se răceşte toată plaja iar litoralul începe să strănute, ea scoate beţe translucide din foc şi suflă peste ele ca să se facă aurii, ea are carnet de pudră din care rupe câte-o coală pe care şi-o lipeşte pe faţă inspirând adânc, ei i se lipesc nările de emoţie, ei i se electrizează şosetele de lână şi ea scoate mici descărcări electrice în timp ce merge, ea merge la lucrările de primăvară din spatele blocului, ea înoată cu gura închisă, ea e prea mare pentru perlele de caraibe, ea a văzut filme în aer liber iar ţânţarii se făceau actori iar actorii se făceau ţânţari, ea are două nopţi, noaptea ceas şi noaptea clepsidră, ea are o stradă pe care nu salută niciun cunoscut, ea doarme pe prispă cu cafeaua la cap, ea taie rar mărar, ea aruncă hârtiile fără să le mototolească, ea le lasă să respire în coş, ei îi place siropul de tuse, ea are multe frunze şi multe ghinde, ea foloseşte şabloane de plastic pentru desen, ea scrie anonime cu letraset direct pe uşile oamenilor, ea visează că cineva îi sună la corp şi visează că sună şi visează că sună şi când deschide ochii constată că soneria este de fapt sforăitul câinelui care doarme cu capul pe coastele ei şi încă mai doarme şi încă mai sună. el miroase a paltin, frasin, pin, alpin, aldin, el are un scris mic pe care îl taie cu o linie oblică, el fierbe orez, cafea, morcovi, el râde cu gura închisă, el are pantofi rotunzi şi grei, el se deghizează în şoarec şi ronţăie nuci de cocos, el se spală încontinuu pe mâini şi ofileşte ferigile şi bujorii, el are mobile de exterior în interior şi stă la calculator pe o bancă verde cu tălpigi de fier, el are un ceas ca o alarmă de gară, el are clopote de biserică şi reflectoare de patinoar, el are o faţă de urs şi o faţă de neurs, el se uită fix în faţă ca să schimbi subiectul, el ia mereu câte două pastile odată, el în loc să se aşeze se aruncă, el stă cu uşa deschisă şi cu lumina aprinsă, el scrie fonetic dar aude afonetic, el e mai mult arhipelag decât insulă, el râde de numele călugărilor şi de poreclele animalelor, el a scris un cuvânt de un miliard de ori, el crede că oamenii pe dinăuntru sunt roz, lui nu îi plac cuvintele urâte şi nu ştie să înjure, el pune la punct cucoanele din tren, lui îi plac formele geometrice şi woody allen, el are multe cutii mari şi mici dar doar buzunare imense, el are o agendă în care scrie prostii, lui îi plac tanagrele şi semnele cu roşu pentru fete şi cu albastru pentru băieţi sau semnele cu rochiţă pentru fete şi cu pantaloni pentru băieţi, el nu vorbeşte despre nimeni şi i se face ruşine de neruşinea altora, el nu dă muzica tare dar bea sucul foarte rece, el uită ce visează iar când se enervează e foarte enervant şi susţine obigatoriu că nu s-a enervat deoarece el nu se enervează niciodată, doar priveşte fix. el n-are noapte are o dimineaţă la trei a.m. şi o dimineaţă la trei p.m., el se ciocneşte de lucruri şi arde ibricul, el crede că artificiile dau din fund, el apreciază fetele care umblă iarna cu buricul gol ca să fie frumoase în orice anotimp, lui i-a pupat mâna un copil şi l-a enervat la culme, el crede că animalele au dureri mai mici şi că toate insectele sunt în trecere.

Imagini – © Henryk Fantazos - http://henrykfantazos.com/