Despre tine
urâţenia ta e incomensurabilă. te înroşeşte la faţă, te congestionează, te combustionează, te tumefiază, din mâini îţi cresc scărpinători cu care-ţi freci orgoliul până-i dă sângele, până face crustă, până-l rupi iar şi iar şi iar, îmi faci scârbă, mie, lor, ei se uită, apoi întorc capul, se uită pe geam, se uită în hârtii, cineva ar trebui să se ridice din scaun să înfigă în tine un creion, până te dezumfli, ca un balon plesnit, încreţit pe jos, piele bătrână şi mortăcioasă. pisica te ignoră, pisica ştie de tine, pisica face corize la porumbei.
umbra îţi curge direct şi numai din nas. din mototolelile tale ies armate cu bocanci de ridicol, strivind coada pisicii. pisica are nouă cozi. apa nu te udă, nu te stropeşte, nu te spală, se pătează. pisica scutură din labă şi scuipă.
toate gesturile sunt ticuri, îţi ridici carnea din reflex, îţi dai capul pe spate din reflex, îţi bagi mâna în punga cu pufuleţi a copilului şi o scoţi de-acolo plină de viermi galbeni şi mari cât degetul, duci degetul la gură, punga începe să ţipe, îşi smulge codul de bare şi o ia la fugă. cari la gură un nou pumn plin cu degete. te îndopi. te sufoci.
te răsuceşti în tine, cârpele ţi s-au înnodat în jurul satisfacţiei, te umplu de stenoze, hrăpăreala ţi se înşurubează ca un fasung pe gât în jos, mănâncă, mănâncă, mănâncă din alţii dacă ţi-e foame, sunt inepuizabili, sunt saci fără fund, du-i la gură din reflex, explodează, umple covorul de smoală.
urechilor tale le lipseşte canalul, sunt cusute, sunt lipite, sunt apendice, sunt capace organice aşezate peste mintea-ţi înroşită. prin ele nu respiră nimic, combustia caută supape, urechile sunt zid epidermic, pe dinăuntru ego-ul clocoteşte, vrea vărsare.
te vezi în faţa ochilor, tu pe tine, fără oglindă, fără privitor, atâta vezi, tu eşti roata mare de caşcaval la care dinţii tăi de şoricel trebuie s-ajungă. pisica aşteaptă să te hrăneşti. aşteaptă să dispari în tine. pisica nu mănâncă şoareci. oamenii da.
ce mai tăiem noi azi? asta-i întrebarea.
în visele mele arăţi aşa. 
Imagini – © Vladimir Moldavsky - http://vladimir-moldavsky.com/, http://jude1984.deviantart.com/
Thank you so much, dear Vlad, for letting me use your images.
aprilie 30, 2010 la 00:47
ce fel de creatura e aia de n-o atinge apa?? cred si eu ca pisica a scuipat de sila.
mi-a placut de am murit punga aia care-si smulge codurile de pe ea.
sa bage cineva creionul in el, chiar ca! daca nu se ofera nimeni, o fac eu! cu pixul merge?
aprilie 30, 2010 la 06:42
de fapt cu pixul merge cel mai bine.
şi-aşam. şi de fapt sunt mai multe creaturi. că mă tot minunez de proiectul de lege pentru omorârea câinilor de pripas. şi mă gândesc şi la domnul din metrou care zicea “doar câinii? de ce doar câinii? şi pisicile nu? tu nu le-ai auzit cum fac când se împerechează?”
ca să spun drept, spre dezamăgirea tuturor, sau mă rog, a câtorva, creatura pe care scuipă pisica e creatura care a otrăvit pisica. o chema roza şi păzea chioşcul de ziare.
asta e.
aprilie 30, 2010 la 11:29
asa deci. nici nu stiu ce sa zic, am ramas blocata cateve minute, dupa ce am citit. pai atunci nu ma mai gandesc la pixuri, fantasmez la furci si topoare deja. pai “doar cainii? de ce nu si domnii din metrouri, cu opinii clare? si doamnele nu? tu nu ii vezi/auzi cum fac cand exista”?
mda.
aprilie 30, 2010 la 11:51
mda
nu prea ai cum să intri în creierul cuiva, să smulgi de-acolo bucăţica stricată şi să-i dai foc…
aprilie 30, 2010 la 03:25
Oh….ce frumos!!
aprilie 30, 2010 la 06:45
eu sper că urât.
aprilie 30, 2010 la 13:14
da, într-adevăr şi mie mi se pare frumos, apare ceva misterios în tot sordidul ăsta
aprilie 30, 2010 la 13:27
piii cred că numai faptul că îi vorbesc aşa de mult şi răbdător e destul de misterios. adică eu aşa aş vrea
aprilie 30, 2010 la 08:36
dar iata ca uratenia e, totusi, frumoasa!
aprilie 30, 2010 la 10:42
uff, mulţumesc.
aprilie 30, 2010 la 11:03
Cred că tai urâţenia de la rădăcină. Ce urât esţi ! Urâtule!
aprilie 30, 2010 la 11:43
aşam! mă bucur că manifestăm împreună! e un urât!
aprilie 30, 2010 la 12:42
And now…everybody! Îmi vin numai imagini gospel cu coruri şi guri şi mâini totu’ la dimensiunea xxl!
aprilie 30, 2010 la 13:06
şi cu oh, hooollycică, cică, cică?
aprilie 30, 2010 la 13:16
că tot eram prin zonă… ooribil: hai la un football!
http://www.adevarul.ro/radu_paraschivescu_-_comentarii/Oroare_si_frumusete_7_249045097.html
aprilie 30, 2010 la 13:24
oribil! miamiam!
(adevărul e că şi eu am privit cum ardea o căpiţă de fân uriaşă şi a fost frumos – o pagubă mare)
aprilie 30, 2010 la 13:25
hooligăncică
aprilie 30, 2010 la 13:28
FC hooligăncicăns liver pool
aprilie 30, 2010 la 13:39
aprilie 30, 2010 la 13:58
oi, e asa urât incat ustura!
cel care a dat nastere acestor imagini sa fi fost cumva vreun electrician suparat pe viata?!?
recunosc n-am rezistat indeajuns incat sa citesc si textele.
aprilie 30, 2010 la 14:06
nici, nici, ba chiar e un băiet vesel şi cu inima uşoară…
aprilie 30, 2010 la 14:27
pisica ştie.
aprilie 30, 2010 la 14:30
ştie.
aprilie 30, 2010 la 19:54
La revedere, dar nu adio…ne mai vorbim pe al mijlocul lunii august cand termin cu balamucul…ai vazut cum pictez eu, ca ti-am aratat…uhh, sper ca destinul sa-mi fie alaturi…
aprilie 30, 2010 la 20:16
mica spameriţă de serviciu, iar cotrobăi după tine printre reclamele la starcraft2.
la revedere atunci, da, da, mi-ai arătat păsări şi pisice. să-ţi fie! şi tu lui!