Descărcări eclectice

când cu gene indigene, gene false, dezoxiriebonite sau ribonite panglicarde, sara suflu-n lumânarde, când cu gene ubusite, uburoiuri, rânduri, râuri, hamuri, site cern prin cerc de cearcăn, văz cum lumea se răsfiră, fir-ar-safiră, musai musafiră, când cu gene oştenite mă întorc şi-mi torc şi-mi torn şi-mi storc gândul porc şi îi spun cu smiorc mişcă-te din drum, iată vine-un solz de pace, carapace care caravanseface când cârpaci de paşi şi paji un cârpaş ori un cârpaşă prinde aerul în ace ca în faşă biciuindu-l cărpănos c-o cravaşă care nu era cravată nici când paşa avea pată pusă pe un clar de fată, care nu era nici faţ-ascunsă nici de faţă, ci într-adevăr o hoaţă – c-o năframă şugubeaţă, altfel spus, suguşând un vârf de băţ şi privindu-ne de sus: ce îmi spune-un solz de pace, când cu gene ostoite sara suflu, pe deal, în zbucium, cu mânie sau jale? – dormi în pace! găsesc spusele-i normale, dat fiind că-n lumânări, suflu din răpuse gene, îndreptându-mi şi agale şi alene spre moş ene, paşii pe şapte cărări. alţii caută-n oglindă de-şi buclează a lor păr, alţii se crestează-n grindă ori colindă flori de măr, ori flori dalbe de-mpăraţi pe care lumea nu putea să-i mai învoalbe, ori pur şi simplu floru-i flor şi fleru-i fler, şi-ambele olfacţie cer. şi nu voi ca să mă lăfăi, nici că vreau să vă-nspăimânt dar şi floarea dacă nu-i de cui ori de drojdie ori de brânză ori de mânză, se hrăneşte tot c-o apă şi-un pământ, întocmai ce cerut-au împăraţii care nu-i exclus prin asta să fi spus că tocmai flori ar vrea, pe lângă câteva ovaţii copilăreşti care să le exprime nuditatea sub forme burleşti, forme-mi închipui, rotofele, întreţinute prin întregi ostroave de-ostropele, şi care seam-ar da, la rândul lor, de transparenţa actului imperator. care era, desigur, şi imperativ deşi nu era verb ci doar un amărât de substantiv, actul zic, substitutiv, ca-n orice basm în care regele e zeu şi – la apă mică, prin sătuce, unde-n loc de hermeline se îmbracă în surtuce – zmeu. şi dup-acest ocol nesilvic mă întrec acum a spune cum din gene ocolite, ostrovite, ostropite, ostropşite sara, suplu lumânare, solul patemilor mele, somnul, tace. da. au unde a mai fost văzută aşa solie mută? cari să fie misia ei? alta decât scufundarea printre cărăpăci şi semnarea a câteva păci, dacă nu câteva zăci, căci zăcutul, înzecit, îmi face poftă de tăcutul zăpăcit. şi-ntrucât solul de pace, sorul de cruce, somnul din crucea nopţii, tace, se cuvine-a aminti c-asemeni mărului lui prâslea, dormitul ca pe ace te duce spre concluzia sagace că nici pământul apă nu se face. aşadar, se face totuşi apă cineva, cândva? sau putem pur şi simplu abandona această meditaţie tenace?fie una, fie alta, fie lichefiere ori, din contră, numai fiere, zbucuroşi, nici zbuciumaţi nici doar uroşiburoşi, le-om duce-n patosferă neîntârziat, care nu vine de la patos nici măcar cât de la strat, unde o pătură de aer cald se va extinde asupra jumătăţii noastre vestice, pentru ca spre dimineaţă aceasta să fie cuprinsă de temperaturi maxime situate între plus şi minus, fiind anunţate intensificări ale activităţii ciclonice.

Imagini – © – Ettore Aldo Del Vigo – Click şi iar click!
Thank you so much, dear Mr. Ettore del Vigo, for your kind consent.