Menajeria cu pistil
Hai, poftiţi, poftiţi! circul se întoarce cu numere speciale de despicat femei în două şi fire de păr pergamut şi pergasurd în patru, cu Nemuritoru’ împărţind imortele tuturor spectatoarelor care au plătit bilet, cu Greierele care s-a lăsat de scripcă în favoarea armonicii, filarmonicii şi fiţiarmonicii.
Veniţi să vedeţi în premieră baletul Lacul Iepurilor şi tragedia Morcovul lui Damocles. Spectatorii sunt rugaţi să-şi lase blănurile şi şalurile de angora la garderobă. Pentru România vom pregăti o adaptare specială, intitulată Damocles şi drobul de sare.
La circul nostru veţi putea vedea pentru prima oară Femeia fără barbă. Dar şi băiatul fără piele. Puteţi să-i puneţi mâna pe inima pulsând, să inspectaţi cu lupa exploziile sinapselor, să ascultaţi cu goarna peristaltismul intestinal. Pentru o modică sumă suplimentară, băiatul îşi va dezbrăca muşchii, carcasa, venele şi nervii şi vă va arăta – vai, ce noroc aveţi – sufletul!
Ah, cu adevărat mare noroc, căci sufletul lui poate lua legătura cu sufletele celor dispăruţi şi asta chiar sub ochii dumneavoastră. Câte probleme de succesiune nu s-au rezolvat în felul acesta!
Pentru urechile sensibile avem concerte de rarae aves: împinguini şi pufniţe, vinegrete şi sticleţi de sticlă, ereţi cu patru pereţi, privighetori de priveghi, printrerândunele şi fărăcuvele, ciocârlige, papagaiţe şi trupescăruşi.
Fumătorii sunt invitaţi în pavilionul oglinzilor afumate. Nu e nevoie decât să suflaţi peste oglinzile noastre şi îndată veţi afla cine-i cea mai frumoasă din ţară. Dar şi cine-i cea mai bogată, mai milostivă, mai ospitalieră, mai disperată, mai naivă, mai fertilă, mai disponibilă, mai gospodină, mai mult sau mai puţin. Cu asemenea informaţii valoroase, soarta vi se poate schimba de la o zi la alta, cu atât mai mult cu cât, achitând un bilet suplimentar, puteţi primi o clarviziune defalcată pe judeţe.
Nu rataţi parada melcilor aprinşi. După defilare, aceştia pot fi închiriaţi cu ora de cei care şi-o caută cu lumânarea. Urmele argintii lăsate de melci pot fi culese şi amanetate sau folosite la placarea ceasurilor de buzunar.
Cei care nu se mulţumesc cu acest metal lunar, se pot întrece pentru a câştiga chiar lâna de aur, da, da, chiar ea. În menajeria noastră am reuşit prăsirea de ovine argonautice iar pentru a câştiga o astfel de comoară nu trebuie decât să vă luptaţi cu cerberul de cultură. Nu vă speriaţi, în cazul acestuia selecţia genetică nu a ajuns la final, aşa că pentru moment veţi avea de înfruntat doar două capete; şi acelea excepţional de blânde.
Ajunşi aici nu pot să vă ascund că magicienii noştri au reuşit crearea puiului perfect. În premieră, domnilor şi doamnelor, fermieri şi infirmiere: puiul cu şase picioare, şase aripi, trei capete şi o singură inimă a câte şase atrii şi şase ventricule. Toate pentru unul, una pentru toţi.
Ooo, drept cine ne luaţi? Sigur că avem şi sirene, e elementar, avem cele mai rare sirene din lume: mute dar hirsute. Trebuie să recunoaşteţi că aşa ceva n-aţi mai văzut şi să le onoraţi neapărat provocarea la o partidă de skanderbeg.
Şi unicorni! Să nu vă mire pasiunea lor pentru flori. În fond, au fost creaţi prin încrucişarea dintre cai şi cale; sunt dependenţi de fumuri şi parfumuri aşa că pentru a-i putea momi, vă sfătuim să cumpăraţi la intrare, bucheţelele noastre de datură. În caz că nu îi veţi prinde nici aşa, măcar veţi avea din ce prepara o infuzie întru eternă consolare.
Vă asigurăm că menajeria noastră satisface absolut toate gusturile. Iată, în sfârşit, pentru prima oară în lume, cineva s-a gândit şi la canibalii vegetarieni! Îi invităm, de asemenea, să se ospăteze cu omul varză, şi pe toţi aceia care nu consumă barză, brânză, viezure sau mânz.
Şi nu putem încheia invitaţia, fără a vă aminti de nemaipomenitele noastre călătorii. Ce leagăne, trenuleţe, tiribombe sau învârtitori! Veţi călători prin tunelul groazei cu şaretele noastre înhămate la lilieci şi veţi putea privi lumea cu susu-n jos. 
Pentru Menajeria cu piston apăsaţi AICI ŞI ACUM!
Imagini – © Thomas Woodruff – http://www.thomaswoodruff.com/
Thank you so much, Mr. Thomas Woodruff, for letting me use your images.
aprilie 22, 2010 la 00:17
da’ biletu’? cât e biletu’? şi unde? şi când? şi câte şi mai câte..
aprilie 22, 2010 la 00:20
biletu…. biletu e cât halatu… şi deci tot acolo; 25 cu 25!
aprilie 22, 2010 la 00:33
pffffffffui…vreau si eu!!!!! nu pot rata Greierele, normal, dar imi trebuie musai si niscai metal de melc aprins. si cum as putea rata tocmai femeia fara barba? cat despre Sirena, promit sa-i aduc o lama de ras pe furis. sau o masina de tuns iarba.
aprilie 22, 2010 la 00:36
păi tu vrei să ne strici afacerea epilând sirena?
nici nu ştii ce căutare are! tocmai pentru că-i aşa!
aprilie 22, 2010 la 00:41
da, mai, dar la ea nu va ganditi, saraca? si pe uscat, si paroasa. ce suflete haine! barem cu o lotiune cu extras de fund de mare sper sa o dotati si voi.
aprilie 22, 2010 la 00:42
extract, nu extras
aprilie 22, 2010 la 00:43
aprilie 22, 2010 la 01:46
wow!!
) ce periplu!! mi-au plăcut toate exponatele.
după ce am să mă amuz puţin privind în oglindă persoana-mi afumată, zic că aş vrea nişte triluri de la păsările alea rare. şi hai şi un zbor prin tunelul groazei. sper să nu mă întâlnesc taman acolo cu puiul perfect….poate primesc vreo aripă peste faţă….
văleu!! acum l-am văzut pe băiatul ală de se desfăşoară în muşchi file….cu suflet. evident
ps. haha! tot mă intorc să mai citesc un pic acest minunat text.
aprilie 22, 2010 la 08:58
să nu te întâlneşti cu liliacul perfect! puiul perfect e blând, important e să nu îl calci pe cele trei cozi.
aprilie 22, 2010 la 08:27
ihih! vreau si eu in pavilionul oglinzilor afumate! vreau.
aprilie 22, 2010 la 09:04
cred că ăsta-i preferatul curioşilor.
păcat că nu avem şi o hartă cu distribuţia celor mai importante “obiective” din ţară .
aprilie 22, 2010 la 09:06
Omul varză s-a călit în luptele cu sarmaţii?
aprilie 22, 2010 la 09:09
Clar! Drobul de sare bate drobul de miel!
aprilie 22, 2010 la 09:31
aprilie 22, 2010 la 09:33
Anyways, drob dead gorgeous post…
aprilie 22, 2010 la 09:38
drobul lui dumnezeu.
aprilie 22, 2010 la 09:09
De fapt, se ştie că sarmaţii se trag din oamenii varză amorezaţi!
aprilie 22, 2010 la 09:33
sarmaţii se trag din sarmaţe, asta-i foarte clar
că oamenii varză erau topiţi după acestea, istoria nu mai consemnează.
aprilie 22, 2010 la 09:45
nu se poate să am sarmaţe fără să am orez şi om varză.
aprilie 22, 2010 la 10:44
pfiu, deci la început a fost orezul?
aprilie 22, 2010 la 14:29
la sfârşit a fost lipsa de orez, din cauza căreia sarmaţele au început să-şi piardă din pufozitate… şi aşa a dispărut poporul sarmat. sunt lucruri cunoscute, n-aş vrea să mai insist…
aprilie 22, 2010 la 14:50
puteam să jur că aşa a apărut poporul sărman.
aprilie 22, 2010 la 13:47
la inceput a fost Bucatarul… el a facut necesarul, a cumparat mararul si a rostuit cantarul.
aprilie 22, 2010 la 13:50
mărar, pătrunjel şi untură de căţel?
aprilie 22, 2010 la 17:40
am intrat prin noaptea, adică mereu şi am citit vreo 10 postări, cred, am trecut şi prin ăla cu bună seara şi sănioara şi apoi m-am ridicat brusc să mă uit pe geam, să văd dacă e zăpadă cumva. ora, să ştii că acu intru la circ, după ce-mi las la garderobă, şalul meu din caşmir desenat prin pamir. poate prind şi eu o urmă argintie de melc, pentru ceasul meu poliglot cu avecavec şi withwith. o să intru fără ochelari, să-mi intre sufletul băiatului în ochii de la ciorapul stâng, în dreptul inimii căzute. mulţumesc mult pentru bilet. îl păstrez. ca să mai intru încă o dată.)
aprilie 22, 2010 la 17:51
aprilie 22, 2010 la 18:28
strâng inimile la ciorapul cu gaură, lăcomie ventriculară tricotată în orice sezon şi în culori alese din întâmplări ţesute.
sunt prin pavilionul oglinzilor afumate, tocmai pen că nu fumez de felul meu, trag de la alţii. mă gândesc eu că poate găsesc şi eclipsa aia totală de soare, din 1999, o avea tarif de ciob afumat sau de ochelari pentru eclipsă?
aprilie 22, 2010 la 19:08
eclipsa e la capătul tunelului