Hipnotar

îmi înmuiam un colţ în vis şi mă trăgeam spre mal în mers de morsă. sub pleoape ţineam strâns un pumn de mâl pe post de-amorsă iar când clipeam, îl prefiram ca pe-un semnal, cu coduri morse din nisip. mă târâiam pe burtă ca o focă vitulină şi-ţi culegeam dintr-o ureche o sardină, apoi alunecam pe-o rână şi mă-nvăţam să te aplaud şi să te ţin de mână. sub carapacea longevivă strângeam comori şi le puneam pe maluri stivă să îţi alegi o lampă aladină din care să se-arate duhul de sardină. când duhul nu se arăta, mă transformam în piepteni de bagá cu care-ţi răsuceam alene, spre mine, cozile de gene. apoi mă scufundam în ochi acvatic pe firul nervului simpatic şi-atâta de departe ajungeam încât uitam pe unde e ieşirea din ocean. în alte rânduri, voiai să mă trezeşti şi mă trăgeai de coadă iar apa visului mi se umplea de peşti pe care-i coborai în somnul meu în loc de nadă. şi-atunci căram din nou în pleoape o plajă de nisip, să ne uscăm mustăţile de vidre iar când trezia se evapora ne întorceam cu el cu tot, curgând în somn ca timpul prin clepsidre. eram de pază, de curte, de investigaţie, ştiam să muşc sau să-ţi aduc papucii sau să te-aştept în staţie, când nu erai atent, mă guduram ce mă guduram şi-apoi îţi prindeam un picior din care sustrăgeam osicior după osicior. până mă săturam. şi după ce mai stingeam din lumini, plimbam după mine vălătuci de răşini. parfumam tot întunericul dintr-un canin entuziasm şi alungam fantomele bolnave de astm. plecam pe nave spre ţinuturi grave cu gust de guave şi culturi de agave şi când priveam în urmă, mă întorceam cu tot cu cârmă, stricând panourile de control şi navigând în rotocol. câteodată încercam pe-ascuns să zbor, îmi confecţionam aripi din fulgi de perne şi le vopseam cu alb de nor. din păcate, începeam să cad, imediat ce spuneam somn uşor. totuşi, când mă trezeam, nu apăream decât cu temele făcute şi îţi lăsam în faţa uşii, ca ziar, complete dări de seamă asupra viselor plăcute. pentru că n-aveam evantai în coadă, îmi înhăţam în gheare orice impuls de-mpăunare şi mă dădeam drept pasăre de pradă. şi cum nu eram nici pasăre cântătoare, mă foloseam de instrumente-ajutătoare. cel mai mult îmi plăceau cele cu grif, păreau făcute pentru gheare, îmi aminteau de firele de-naltă tensiune, la care-aş fi cântat cu însutită pasiune. în lungile-mi transe hipnotice, întrupam personaje exotice, aflate pe un continent unde timpul curgea lent, unde mersul legănat era sincer admirat şi unde nu eram niciodată mustrată pentru faptul c-aş sta cocoşată. şi-n loc de busuioc în păr, măi, îmi puneam zurgălăi, hăi, hăi. şi când aveam frisoane, ţineam isoane după isoane. mi s-a spus că îmi dau un plus de candoare, drept care m-aşezam cochet în dreptul aparatelor de ventilare. şi-atunci când nu îmi îngropam capu-n nisip, cu somn cu tot, îmi întindeam pe chip un praf de cobalt şi de ceruleum şi continuam cântarea c-un tedeum. iar la sfârşit de tot mă săgeta aşa o oboseală, încât mă prăbuşeam din slava imnului direct pe pardoseală. dar n-apucam s-adorm de la săgeată – mă regăseam cu totul transportată.

Imagini – © Kate Leiper – http://www.kateleiper.co.uk/
Thank you so much, dear Ms. Kate Leiper, for these wonderful images.
____________________________
later edit:
cu ajutorul Mesmeei, l-am transformat pe Avatar în Hipnotar. mulţumesc de ajutoare!