Hocus, porcus, preparatus!

pe o bancă cristalină, un purcel în pijama îţi cânta la clavecină, o baladă adelină. era trezit subit, de-un dor neostoit, din somnul său porcin de lapte, şi-ţi fredona întreaga noapte despre un vis cu mere coapte, ieşind din râtu-i adormit.
în visul lui erai prinţesă carnivoră, dedată la ospăţuri suculente, în timp ce-ţi pieptănai podoaba de angoră, el se ruga să ai festinuri cât mai lente. şi se făcea pentru un timp că eşti sătulă şi că-l priveşti la rându-ţi somnambulă.
se mai visa că luna făcea copii cu un castan în timp ce imediat sub geam, un grup de elfi interpreta un cântecel contemporan. balaurul cel blând şi emotiv îşi reţinea trei lacrimi uriaşe iar din al lor diminutiv creşteau flori albe şi gingaşe.
pe poduri dulci, în clinchet de potcoavă, treceau caleşti cu adormiţi bipezi; se îndreptau cu toate spre livezi de mere pentru purceluşi la tavă. din fericire, făceau popas de vise, în mari palate dantelate, din marţipanuri, frişcă şi-ngheţate.
şi mulţi veneau în urma lor, s-aducă mere pentru porcul la cuptor, dar fără ca măcar să se mai culce, cu toţii-ncremeneau în visul dulce, al porcului atoatevisător.
şi tot în vis, chiar el pleca spre atlantidele porcine, sperând că va elucida, misterele elesuine. citea atlase, scurma-n hărţi, râma cadranele solare, în căutarea unui sfat, la zeul său, porcul de mare.
în orele de disperare, închipuia pisici de mare ostatice printre canide cu care el ar fi negociat subtil. şi-atunci l-ai fi cruţat de sacrificiul inutil, instaurând dieta transilvană bazată pe glucide.
apoi, pentru-a se face înţeles, mergea la un onirograf şi se lăsa de-a fir-a păr cules; pleca cu visele transcrise vraf, sperând c-asemenea argumentaţie grasă, îl va scuti de trista implicare în viitoarea-ţi masă copioasă.
cupole din dulceţi de trandafire îi ocupau întreaga născocire, prin ele, fluturoaice dolofane turnau nectar în biberoane şi-nsiropau în zbor verande şi balcoane.
regina fluturilor medita transcendental pentru-a scorni reţete noi; conduşi de-un roşu amiral, culegătorii aşteptau în roi coordonate de război şi hărţi pentru polen de soi. şi-apoi cărau răsfăţuri litre, îngreunaţi de-arome şi zaharuri ascunse în nervurile de pe elitre.
albinele umpleau un rezervor gigant, cu chihlimbar lichid extras din lăcrămioare şi acant, şi toată lumea se cupla prin tuberoze la fagurul intergalactic în timp ce mătcile cu spirit practic, adăugau în intubaţii şi lăptişor de orhidee, pentru conexiunile de tip idee la idee.
şi iată că dintre machine a apărut şi deus porcī, ţâşnind din valuri ca din gura orcii. pe pielea lui se oglindea întregul univers, iar guşa lui tuna şi fulgera guiţături în vers. în loc de rât convex avea un rât concav, ce indica întoarcerea spre sine, dându-i un aer grav.
şi-a decretat că porcu-i sfânt şi că precum în ceruri, aşa şi pre pământ, el nu va fi mâncat de nicio lighioană, ba dimpotrivă, chipul său rotund va apărea în orişice icoană, din orişice aşezământ. şi-n lume au purtat cu toţi poruncă, să fie aspru pedepsit consumul de şoric şi şuncă.
profeticele vise zburau spre miazăzi şi miazănoapte, să se strecoare-n pijamalele cu fir şi în oftaturile dintre şoapte, ca lumea toată la trezire să piardă orice amintire a gustului de ionatan în rât de porc gătit pentru chiolhan.
dimineaţa găsea palatele uşoare şi subţiri, exact ca dup-o cură balneară în apele de trandafiri. şi terminând de îngânat fericele tărâm visat, suinul adormea suit în pat. din când în când se auzea un sforăit plăpând, atunci când visul îl mai învelea, c-un gest îngrijorat şi blând.
în vis se făcea că felina era prinţesă şi că mobiliza corăbioare să captureze porcuşori de mare. privea nepăsător cum sute de flotile, se prelingeau printre corali şi nautile, cu misiunea de a uzurpa porceştile-i religii volatile.

oricum, într-un final el îi ierta superior şi-i invita să îl mănânce picior după picior, să-i facă din urechi piftie şi apoi să-i lingă urmele prin farfurie. pentru că porcul visător ştia că e nemuritor şi îi plăcea să fie uns cu sos şi savurat simandicos de la şoric până la os.

Imagini – © DANIEL MERRIAM - http://www.danielmerriam.com/, http://www.facebook.com/DANIELMERRIAM
Thank you so much, Mr. Daniel Merriam, for letting me use your tremendously charming images.