Alb de fum

să fii în stare să fii unul sau altul din lucrurile
care stau, se mişcă, în jur – lucru putînd să însemne
şi lucrare – să fii în stare să fii lucrarea mîinilor talesă fii în stare să fii lucrarea mîinilor tale,
a minţii tale, să fii de pildă închipuirea pe care ţi-o faci
despre o fiinţă – care există, pe care o vedeai
uneori foarte des – închipuirea despre unele împrejurări
în care acea fiinţă joacă un rol – ca într-o ştiută
piesă de teatru
să fii tu însuţi o întîmplare cu ea,
şi cu alte fiinţe – în care, în lumină,
se mişcă mai mulţi în jurul ei, şi ea
îl împinge cu vîrful piciorului pe cîinele
care dormea sub scaun – poţi să-ţi spui că ai fi în stare
cu adevărat să fii tu însuţi, o clipă, o vreme,
viaţa ei – şi să-ţi spui că ea ştie
asta – că ştie că atunci ar intra în cartecă ştie că atunci ar intra în carte,
cu toată viaţa ei, şi fiinţele care-i sînt
ei lumea – ar intra în fiinţa ta ca într-o carte
pe care tu s-o citeşti, s-o laşi deschisă, s-o închizi,
s-o pui în raft, şi s-o uiţi. timpul zăpezilor – un fel de a spune
că revezi o faţă, pe care n-ai mai privit-o demult,
şi umbli spre ea prin zăpadă – scriind urme
într-un timp, trecut de acum, unde n-ai mai fost. şi e mult
coborâtă în iarna mată, îngropată în tăcere,
această fiinţă.
nu poţi s-o iubeşti chiar de fiecare dată
când îţi ridici ochii şi o vezi trecând pe landa cu vânt
de iarnă (chiar dacă ştii că ea ştie că de la fereastra arcată
o pândeşti – dacă ţi-aminteşti când şi când
să ridici ochii) de cele mai multe ori
o recunoşti doar constaţi că o ştii mult prea bine ,
că e inutil să mai încerci. – alte ori,
e drept, îţi apare o femeie străină cu mâinile fine.când i le vezi, trecându-şi-le prin păr şi crezi
c-ai putea sta la picioarele ei, doar rar ridicându-ţi privirea
spre faţa ei aplecată pe care ai să vezi
cum se resfrânge lumina bolnăvicioasă de afară, şi ea
chiar să creadă că eşti real. – şi afară să ningă cu mulţi
fulgi funebri, şi tu să îi vorbeşti, fără să te mai asculţi.A trecut demult, au murit
ceasurile când mi se păreau minunate
închipuirile despre o fiinţă, despre ochiul ei adâncit,
în care aş fi vrut să se oglindească fiinţa
mea, ispitită de mari necredinţe. seara ea îmi spune – astăzi mi-a ghicit în cafea
însăşi suzana, şi-mi povestea cum fuge un barbat
cu ochii rotunzi, bulbucaţi, după mine – să însemne
asta că e un bărbat cu ochelari? (eu îmi scot
repede lentilele de pe nas şi suflu în ele
s-alung ispitele) dar mai pe urmă –
spunea suzana (povesteşte ea mai departe),
se face o cotitura şi scapi – de asta mi-e frică şi mie. şi eu am umblat odată cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
(îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura
pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
să mă întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.sigur că nu este adevărat. murind
nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poartă cu ochii închişi – şi te leagănă –
şi la început e un somn, şi pe urmă o uitare –
şi pe urmă timpul îşi pierde orice înţelescel care a privit moartea
luând chipul unei fiinţe – vede din nou
ceea ce nu s-a văzut niciodată de la facerea lumiiceea ce se vede mereu – şi oricât de repede
şi-ar acoperi ochii – oricât de tare
ar gâfâi, să-şi acopere asurzitoarea lumină a tăcerii
din ochi, din urechi – ceea ce a văzut el atunci
a fost înfăţişarea adevărată, a fost
- dar adevărul nu mai înseamnă aici nimic –
a fost ceea ce se priveşte pentru întâia dată
şi fără urmare.

texte: Mircea Ivănescu
imagini: Jerry N. Uelsman

: ) după o idee de Tramvaiul Trei

Menajeria cu piston

Bine aţi venit
la salonul de inventică şi tehnici speciale de supravieţuire!
Menajeria .JPET & .JPIG,
condusă de cele mai sentimentale animale,
e mândră să vă primească la standurile ei
de performantică gogomantică.
Imaginea noastră este iepurele curajos,
după care se aleargă în acelaşi timp în care
se goneşte după iepurele fricos, umila noastră concurenţă.

 Căştile noastre au fost special concepute pentru toţi cei care simt din când în când nevoia să dea bir cu fugiţii. Un dispozitiv ca cel din imaginea de mai sus vă va permite mascarea dezertării într-un zbor cât se poate de elegant, astfel încât fuga să nu mai fie considerată “ruşinoasă dar sănătoasă”, ci pur şi simplu un apanaj al fiinţelor evoluate, în pas cu revoluţia mentalităţilor şi industriilor ultralight.  Şi dacă tot v-aţi hotărât să daţi bir cu fugiţii, vă punem la dispoziţie bilete de călătorie pe calea undelor şi staţii private de emisie-recepţie, prin care puteţi merge pe firul propriilor ţipete, râsete sau scâncete. Pentru cazuri de urgenţă, avem o echipă de agenţi pregătiţi să vă ofere un supliment de viteză. Şutul în fund pentru a face pasul înainte nu va mai rămâne o simplă metaforă plictisitoare. Pentru că toată lumea admiră zebrele şi intrinseca lor lipsă de compromis şi de nuanţări speculative, am confecţionat un dispozitiv special pentru extrasul albului-pe-negru şi negrului-pe-alb. Soluţia se adresează în mod special persoanelor nehotărâte, oscilante şi ezitante dar se poate administra şi în cazul crizelor acute de lipsă de verticalitate, inconsecvenţă, laşitate sau, dimpotrivă, dependenţă emoţională, generozitate prost înţeleasă sau toleranţă excesivă mergând până la servilism. Testată numai de canguri campioni, salteaua noastră elastică vă asigură o excelentă pregătire pentru  concursurile de sărit-calul-sărit. În cazul în care simţiţi că nu mai faceţi faţă persoanelor care sar mereu calul în ceea ce vă priveşte, achiziţionarea unui astfel de aparat de lucru vă va permite ca la următorul incident să săriţi cu uşurinţă calul, întrecând în înălţime săritura de cal a interlocutorului.Şi iată că experţii noştri au creat, în sfârşit, pigra! Combinând modelul zebric şi modelul pinguinic, am obţinut pigra, respectiv pigrul. Acesta se apropie foarte mult de porc, diferenţa ţinând nu atât de aspectul monocrom, cât de funcţiile trigonometrice îndeplinite de acest animal, în viaţa omului-de-zi-cu-zi. Datorită aportului de sinusuri şi cosinusuri, posesorii de pigră nu vor suferi niciodată de sinuzită sau cosinuzită; secantele îi vor dota cu un fin umor englezesc iar tangentele şi cotangentele vor atrage un număr crescut de linkuri. Ne permitem să continuăm cu prezentarea  unui aparat de vibromasaj ultraperformant. Spre deosebire de cele deja existente pe piaţa tehnologiei de întreţinere corporală, acesta a fost realizat pe baza unor cercetări extrem de minuţioase cu privire la modul în care struţul este capabil să îşi ascundă capul în nisip. Deoarece preţuim în mod deosebit această abilitate extraordinară, am inventat aparatul care vă poate ajuta să vă ascundeţi oricând capul în asfalt, marmură, gresie şi orice tip de pardoseală. Studiile care au condus la realizarea aparatului de vibromasaj deja prezentat sunt în continuă derulare, experţii noştri urmărind crearea unui mecanism îmbunătăţit, care să permită o reală intrare în pământ de ruşine. Aparatul are ca scop antrenarea muşchilor în vederea performării de săpături rapide, declanşate numai în condiţiile detectării de către un microsheep a stărilor de jenă şi vinovăţie. Pentru că de foarte multe ori regretăm lucrurile pe care le-am spus şi pentru a preveni ocurenţa scăpărilor neplăcute, specialiştii menajeriei s-au aplecat cu deosebită atenţie asupra tăcerii peşteşti, studiind inclusiv relaţiile acesteia cu mâlcul. Printr-o subtilă tehnologie de cuplare a creierului uman la cel al unui peşte de buzunar, se va reuşi în curând controlarea gafelor şi a porumbeilor scăpaţi din straja gurii exact când le e altora lumea mai dragă. Pentru ca micul dispozitiv la care va fi cuplat peştele tăcut să nu se strice emanând mirosuri neplăcute, inginerii noştri studiază motivul pentru care peştele se împute de la cap, fiind efectuate o serie de experimente mecano-chimice însoţite de măsurători ale modificărilor organoleptice. De asemenea, datorită bunei relaţii cu peştii, s-a reuşit implementarea unor soluţii avansate de time management, prin simpla analiză a funcţiilor psihotronice cuprinse în sintagma “cât ai zice peşte”. Aceste soluţii vor deveni în curând disponibile în două variante complementare: home şi office. În cercetările noastre cu privire la viteza de reacţie şi folosirea cu succes a expresiei “cât ai zice peşte”, ne-am aplecat şi asupra altor stimuli mentali la fel de importanţi, cum ar fi pornitul “ca din puşcă”. În acest sens am avut şi sprijinul nepreţuit al mai multor voluntari aviari, pentru a verifica termenii ecuaţiei “păsărică albă-n cioc, tragi cu puşca nu ia foc, păsărica-i cu noroc”. Şi tot efectuând astfel de experimente pirotehnice, am constatat pe propria p
iele cât de importantă e apa în stingerea incendiilor, dar şi a focurilor inimii, în cazul în care vorbim de sentimente pe motor cu ardere internă. De aceea am identificat surse alternative de apă şi am construit instalaţii de colectare, filtrare şi punere în circulaţie a apei din cocoaşele de cămilă. De aici şi până la folosirea trompei elefantine pentru a înlocui duşul, nu a mai fost decât un pas. Importantă în acest caz este portabilitatea instalaţiei de irigare sau îmbăiere. Şi pentru că elefantul este doar furnizorul şi nu este şi producătorul direct, am extins soluţia aceasta şi la alimentarea cu apă, cu ţiţei, cu idei şi chiar cu lumină fosforescentă de natură organică. Iar pentru că elefantul s-a dovedit un colaborator de excepţie, am reuşit să demarăm unul dintre proiectele noastre cele mai ample, acela de a demonstra că lucrurile se pot răsturna în orice clipă cu fundul în sus. Pentru a dovedi aceasta am aplicat teoria reducerii la absurd, plecând de la ipoteza inversă, că fundul este poziţionat obligatoriu în sus. Iar elefantul a fost un bun exemplu în acest sens. Desigur, validitatea calităţii sale de exemplu şi-a dovedit failibilitatea – ceea ce ne dorim şi nouă. Pentru clienţii fideli, care deja au achiziţionat ecosistemele noastre tehnice, am conceput şi o gamă largă de soluţii de depozitare, tocmai pentru a nu dezechilibra mediul, ocupându-l în mod dezorganizat. Probabil că v-aţi dat seama deja că în faţa nenumăratelor noastre invenţii, mulţi şi-au scos pălăria, astfel că în loc de plictisitoarea rubrică de testimonials, vă prezentăm direct pălăriile prin care am fost omagiaţi. În încheiere, vă prezentăm sistemul nostru de criogenie pentru componentele vii folosite în cursul exploatării mecanismelor prezentate. Este deosebit de important ca animalele să fie ferite de uzură morală şi îngheţate corespunzător pe perioadele în care nu sunt angrenate în niciun proces tehnico-afectiv. În speranţa că v-am convins şi că veţi reveni pentru viitoare achiziţii, vă oferim gratuit fesul care poartă interesul. Cu ajutorul acestui fes veţi beneficia întotdeauna de interesul celor din jur; datorită rizurilor sale spiralate, menite să canalizeze ascendent ideile mai mult sau mai puţin creţe, fesul vă va face să fiţi întotdeauna pe înţelesul celorlalţi, oricât de greu vi s-ar părea.

imagini: Tyson Grumm

Imperiile Lunii

Rămânându-ne ochii aţintiţi asupra acestui mare astru, unul îl lua drept un geamlâc al cerului prin care se zărea slava celor preafericiţi, altul, iubitor de poveşti străvechi, îşi închipuia că poate Bachus ţinea o crâşmă acolo sus şi că spânzurase luna plină drept firmă.Altul ne încredinţa că ar fi talgerul de aramă pe care Diana calcă gulerele scrobite ale lui Apollo; altul că ar fi Soarele însuşi care, despuindu-se de cu seară de raze, privea acum printr-o gaură să vadă ce se întâmplă pe pământ când el nu e de faţă. Îmi legasem în jurul trupului o mulţime de sticluţe umplute cu rouă, pe care soarele le săgeta puternic cu razele sale; căldura ce le atrăgea, aşa cum face şi cu norii cei mai groşi, mă înălţă atât de sus, încât m-am pomenit deasupra stratului mijlociu al atmosferei. Dar cum atracţia aceasta mă făcea să urc cu prea mare repeziciune şi, în loc să mă apropii de Lună, aşa cum voiam, aceasta mi se părea şi mai îndepărtată decât la pornire, am spart câteva dintre sticluţe. Pâmântul se învârteşte deoarece focul iadului, fiind zidit în centrul Pământului, cei osândiţi vrând să fugă de dogoarea flăcării se caţără către tavan să se depărteze de ea şi, prin asta, fac Pământul să se învârtă aşa cum un câine face să se învârtă o roată, fugind închis înăuntrul ei. Altfel, dacă Soarelui i-ar fi dată această corvoadă, s-ar putea spune la fel că medicina are nevoie de bolnav şi că în loc să navigheze vasul de-a lungul coastelor unui ţinut, ar trebui să plimbăm ţinutul în jurul vasului.După ce mi-am dres inima cu o sticlă de băutură întăritoare, m-am dus să îmi caut maşinăria. Dar n-am mai găsit-o pentru că nişte soldaţi, dând peste ea din întâmplare, o aduseră la fort unde, după după ce se întrebară ce ar putea fi, descoperind resortul, unii spuseră că ar fi bine să lege de ea o mulţime de rachete zburătoare, astfel încât, acestea înălţând-o foarte sus, datorită iuţelii lor şi resortul mişcând marile-i aripi, toată lumea s-o ia drept dragon de foc. Îngerul îmi spusese în vis că dacă vreau să dobândesc o ştiinţă desăvârşită, aşa cum îmi doream, trebuia să urc în Lună, unde aveam să regăsesc, în paradisul lui Adam, pomul cunoaşterii. Maşinăria pe care o construisem s-a ridicat imediat, într-un echilibru perfect. De fiecare dată când ajungeam acolo unde mă atrăgea magnetul, îl aruncam din nou în văzduh, deasupra mea. Nu mă mai temeam decât că îmi voi frânge gâtul. Deşi o stâncă pică mai iute decât o pană, şi una şi alta au aceeaşi atracţie către această călătorie. Dar o ghiulea de tun de exemplu, s-ar repezi mai iute spre centrul pământului decât o băşică umplută cu aer şi explicaţia este că această masă de metal reprezintă mult pământ înghesuit într-un spaţiu mic, pe când aerul reprezintă foarte puţin pământ, răspândit într-un spaţiu mare.Presimt că ai să mă întrebi de ce atunci apa sfarmă vasul care îngheaţă, dacă nu tocmai pentru a se crea vidul? Am să-ţi răspund că asta se întâmplă deoarece aerul de deasupra, care tinde, ca şi pământul, ca şi apa – spre centru, întâlnind, în drumul drept spre acest ţinut un han gol, trage acolo: dacă găseşte porii acestui vas – adică drumurile ce duc spre această cameră cu vid prea strâmte, prea lungi şi prea întortocheate, îşi satisface dorinţa de a ajunge mai repede la adăpost, spărgându-l. Iubite oaspete, noi avem oraşe mobile şi oraşe sedentare. Arhitectul prevede ca fiecare palat să fie construit după cum vezi, dintr-un lemn foarte uşor. În grosimea unui perete se aşează zece foale mari, astfel încât atunci când vrem să mutăm oraşele, fiecare din noi înalţă într-o parte a locuinţei sale pânze mari în dreptul foalelor; în mai puţin de opt zile, datorită suflului continuu, oraşele sunt deplasate la peste o sută de leghe. Cât despre acelea pe care le numim sedentare, casele lor seamănă cu turnurile voastre doar că sunt străbătute din beci până la acoperiş de un şurub, ca să le putem înălţa şi coborî după voie. Dedesubtul lor este săpată o cavitate la fel de adâncă pe cât e clădirea de înaltă, şi totul este astfel conceput încât îndată ce gerurile încep să pătrundă cerul, locuitorii să-şi poată coborî casele în pământ.Străbătând sticla oglinzii şi întâlnind în spatele ei un corp lipsit de transparenţă, ce le respinge, focurile ochiului trec iar pe unde au venit şi găsind mici corpuri rătăcind în suprafeţe egale pe oglindă, le recheamă către ochii noştri; iar imaginaţia noastră, mai fierbinte decât celelalte facultăţi ale sufletului, le atrage pe cele mai subtile, făcându-le un portret în miniatură. După nu ştiu câte zile în care am călătorit prin cer, fără să ştiu ce se va întîmpla cu mine, mi-am dat seama
că ne apropiam de Lumea noastră. Deosebeam Asia de Europa şi Europa de Africa. Mai târziu, coborând şi mai mult, ochii mei nu puteau să cuprindă decât Italia. – Dar există o Italie şi în lumea Lunii?

Post scris cu dedicaţiune către Monsieur Beausergent, de la care am primit aşa o carte fantastică, într-un concurs aşa de protestatar şi de zâmbăreţ. Simt nevoia să precizez că menţionata carte este muuuult mai palpitantă decât se poate deduce din fragmentele de aici. Aşa să ştiţi!

texte: “Statele şi imperiile Lunii” – Cyrano de Bergerac
imagini: George Grie